#viatameaeominune - eugenii de 2 lei...

Din ciclul #viatameaeominune, simtindu-ma eu "feeling perfect" :) in dimineata asta de duminica in timp ce beau eterna cafea si incerc sa-mi departez mintea de "feeling ca naiba" pentru ca trebuie sapat in gradina, platit ultima factura astronomica la gaz, apucat de frontiera cu vecinul, mi-am adus aminte de copilarie. 
Si pentru ca promisesem sa povestesc despre locul unde ascundea mama banii de nu stia nimeni de ei, cu exceptia mea si a unei jumatati de localitate mai putin tata, ma gandesc ca tre' sa consemnez si asta pentru posteritate. Nu ca ar interesa pe cineva, ci spre exemplificare pe modelul asa nu. :)))

Asadar, mama nu era mână larga spre deosebire de mine. Am uitat sa spun ca am fost un copil cuminte. Atat de cuminte, incat fiecare mana in parte a fost rupta, fiecare picior asisderea, ba chiar de vreo doua ori, una din talpile piciorului fu strabatuta de un cui pentru ca improvizam diverse scene pline de cuie din resturile unei cotinete daramate de tata, unde ma desfasuram artistic imitand-o sinistru pe Angela Similea...si urland din toti rarunchii "Casa mea e-un cantec, cu acorduri ampleeeeeeeeee, E o calda melodie casa meaaaaaaa.." sau "Nu-mi lua iubireaaaaaaa dacaaaa pleci, mai lasa-ma sa cred in eaaaaaaa..." 

In fine, si cum spuneam, mama nu-mi dadea bani sa ma desfasor cultural, sa mi iau rochii misto si alte cele. Motiv pentru care, confectionam minunatii de tinute de scena din perdelele de la geam, fetele de masa din damasc sau cearceafurile bune din sifonier...

Si-ntr-o zi de vara o vad pe mama pe geam mesterind la gura sobei. Da. Ati ghicit! Intr un plic cu insemnele postei ascundea banuti in soba. In partea stanga a ei sprijinit de lateralul sobei sa nu se vada. Hihiiiii, erau hartii de o suta cu Balcescu si de 25 cu Vladimirescu. Beleam ochii la plicul cu bani si ma gandeam uluita cate pot cumpara de banii aia.
Dar cum functiona frica de batul de la franghia de rufe, am zis sa fiu cumpatata. Prima şmanglire s-a cifrat la 25 de lei. Bani, nene. M-am dus la magazinul din sat, si-mi faceau ochii precum arcurile recamierului. Si da-i bomboane spirtoase. Da-i cu eugenii. Si biscuiti Berceni. Da-le dracului de rochii ca am perdele destule in casa de franjurat...Ascunde le bine sa nu vada generalul de brigada sa ma intrebe de unde...

A doua şmanglire s-a cifrat tot la 25 de lei. Cu 10 lei parca mi am luat bilet la concertul de duminica al Titei Barbulescu de la Caminul Cultural. Dupa aia am decis sa fac o pauza. Sa mai puna mama ceva acolo....

Intram in casa, umblam la plic sa vad de s-a mai alaturat ceva. 

Operatiunea de scotocire era exacta, pentru ca mama, baga hartii in soba mascand comoara. Si pentru ca nu avea faras sa stranga gunoiul, dupa ce matura prin casa il lua pe o hartie dupa care o mototolea si o baga in soba. E, le asezam fix la fel sa nu vada ca s-a umblat acolo.

Si-ntr-o buna zi, tata sarmanul vazand soba plina de hartii a comis sacrilegiul. Ihi, a aprins batul de chibrit si le-a dat foc....

Mare pierdere...io am murit de ciuda ca nu i-am luat pe toti de acolo iar mama a zacut zile bune in tacere...Avea mama o fata situata intre disperare si blestem...iar eu nu va spun cat mi am ros unghiile de ciuda...

Mi au trebuit vreo doi ani sa descoper urmatoarea ascunzatoare...