Cum am invatat sa traiesc fara piscina...

arc peste timp...aceeasi privire, aceleasi apucaturi...fiul din minunea mea de viata

N-am piscina. N-am eu nici gard inca intre mine si vecinul din stanga, dar imi fac. Vara asta imi fac gard. De doi metri jumate. As putea sa-l fac de trei. Dar am zis sa nu-i fac omului prea multa umbra.

In fine, n-am piscina cum ziceam, dar imi fac. Sau in aplicarea planului B, imi cumpar. Pentru ca atunci cand te urmaresc traumele pe drumul catre vindecare, mai bine nu repeti greseala.

Copil sarac fiind, crescut in inima Baraganului, acolo unde vantul bate din toate partile si arsita soarelui te sufoca, ti-ar trebui o piscina, nu?

Asa am gandit si eu la vremea aia. Si cum proiectele se conturau direct in minte si nu era nevoie ca acum de studii de fezabilitate,  am construit mai intai piscina in cap. Altfel spus, mi se parea lung drumul pana la garla si atunci am decis sa mut garla la mine. Sa-i spunem totusi piscina pentru ca am muncit sa ii aduc imbunatatiri. Ideile le luam din serialul in mare voga pe vremea aia, Dallas.

Sa nu ma intrebati cati ani aveam ca mi-i teama sa raspund. Eram oarecum marisoara. Dar cum zicala parul lung si mintea scurta a functionat, am trecut la construirea propriu zisa.

Niciodata n-am inteles unde am gresit. Am masurat, am trasat, am sapat...da' ce-am sapat...cand in final am reusit sa fac o groapa de doi pe doi, suficient pentru nevoile mele, la o adancime de o juma de metru si ceva in plus, am trecut la captusirea ei.

Avea tata niste celofan nou de o grosime considerabila, nu-mi amintesc la ce ii trebuia, dar stiu sigur ca pentru asta am luat bataie separata...

Am captusit constructia cu celofanul tatei. Munca nu gluma...pentru ca a trebuit taiat, aranjat, pe ici pe colo prins cu cuie de 8 sau de cat am mai gasit prin cutia tatei, iesit in afara pe margine, prins cu scanduri de jur imprejur...n-a fost gluma...

E, si cum undeva spre dupa amiaza piscina fu definitivata, firesc lipsea apa din ea....acuma nah, lipseste si-n zilele de azi, oricat m-as fi straduit eu sa o incarc...

Cea mai frumoasa si istovitoare parte din aceasta poveste serioasa urmeaza acum. Timp de ore bune, fara sa ma opresc, am carat apa cu galeata de la fantana in piscina vietii...In prima faza entuziasmul a fost nebun. Ma vedeam tolanita in piscina racorindu-ma cu o oala de lut plina ochi cu Brifcor alaturi, sau cu sirop de visine din sticla de un litru, privind soarele in ochi si sfindand lumea obosita si satula de caldura ce veneau agale cu carutele de pe camp....

Si uite asa brodam scenarii in minte in timp ce scoateam apa din fantana si o duceam in piscina fara de fund...

Pe masura ce aruncam galeata dupa galeata si nu se intampla nimic, scadea si din entuziasm...mai ales ca se apropia ora sa vina mama de la munci.  Deci, nu intelegeam unde gresesc. Incapatanata ca un catar, app:incapatanarea am pastrat-o pana in zilele noastre, caram apa in continuare. Na, acu e obositor ca naiba sa scoti apa din fantanile Baraganului. Stiti voi, genul acela de fantana mare unde lasai galeata pe lant in jos, se incarca, dupa care trageai de lant sa o aduci la suprafata. Dupa aia o mutai in alta galeata sa o poti duce catre miracolul numit piscina. Aveam palmele batatorite tragand de lantul ala iar in groapa mea nu era nici macar un strop de apa...

Cu tot sufletul va spun ca nu va doriti sa incercati amestecul ala ciudat de senzatii. De ce dreaq nu sta apa in poveste? unde am gresit? cum trebuie sa fac....

Si uite asa visul se distrugea visul meu despre balacitul in apa incalzita de soare, despre cana de lut cu Brifcor acoperita cu o frunza, despre atitudine, despre cum ma dadeam eu mare in fata alorlalti si mai ales despre Pamela din Dallas....

Stiti voi cum ar fi fost sa plutesti pe apa in timp ce rasfoiai almanahul Cinema 1985 si te indragosteai pana la sufocare de Omar Shariff???? pe Omar Shariff si acum il iubesc. V-am mai zis Omar fu barbatul suprem din viata mea. Restul au fost detalii nesemnificative. Pe unii nu mai stiu nici cum ii cheama...

Vis de vara, nu? 

Apai, visul a fost curmat dramatic odata cu intrarea in curte a mamei. Va suna cunoscut termenul bataie? Sora cu moartea sau rupta din rai, pe principiul ca unde da mama creste...pentru ca am uitat sa va spun ca marginile de scandura ale piscinei erau de la gard...ca atunci cand oboseam sa mai scot apa am migrat la butoaiele cu apa calduta pregatite de saraca mama pentru udatul de seara al rosiilor din gradina...a, si pentru ca am uitat sa va spun ca toate cearcefurile noi, in numar de doar vreo trei erau intinse pe o franghie improvizata sa poata masca piscina si implicit pe aia de ar fi folosit-o...

Acu' stiti ce se intampla? Pentru alea trei cearceafuri mi-am luat-o totusi aiurea. ca nu era prima data cand ma batea pentru ele. Le mai scosesem din punga de vreo cateva ori dat fiind faptul ca le-am folosit cand am fost fantoma pentru foarte scurt timp.

Abia a doua zi mi-am luat-o pentru celofan. Ca atunci seara mi-am luat-o generic zic eu. Si m-a pus sa scot apa sa ii incarc butoaiele inapoi sa poata uda rosiile. Cica altfel se uscau si nu mai crapam in noi rosii cu paine si cu branza...

Problema e ca am ramas cu traume. Si nu de la bataie, nuuuuu...zilele fara cafteala erau anoste...ci de la faptul ca mult timp n am inteles unde am dat chix cu proiectul meu. De ce naiba nu tinea apa? :)))))

Iar trauma secundara a fost ca o revelatie. Bine dreaq ca nu mi-a iesit piscina. ca mi-am dat seama ca nu stiam sa inot...