#tramvaiulvietii

Ma indrept spre tramvaiul vietii. V-am mai povestit de el. 32. Nah, cred ca multi se indreapta spre el. Imi fac rugaciunea de rigoare indreptata catre sfantul scaunelor neocupate. Ca eu pana la Unirea nu merg in picioare. Nu pot. Nu s in stare sa fac echilibristica agatata de vreo bara. Sunt incapabila sa rezist la zdruncinaturi si smucituri. Ma dezechilibrez. Si nu odata mi s a intamplat. Stiti voi cum e sa n ai de ce sa te tii, si la o miscare brusca a ilustrului si preanecesarului mijloc de transport, tu sa fii singurul om din tramvai care cade? Ma, da' singurul...Sa privesti lumea de jos de pe podea si sa le vezi zambetul intelegator si ochii razand pe portativul expresiei: toanta esti fata?!

Ce 'Mnezeu poti sa faci cand desirata pe jos infrunti superior privirile calatorilor amuzati pana peste cap? Te ridici. Daaa. Te ridici ca doar n ai sa stai acolo pana ajungi la statia vietii. Nu privesti pe nimeni. Iti vine sa plangi de rusine. Cum dreaq ma căzui numai eu. Si dap. Ati ghicit! Cobori naibii la prima. Unde mai coboara vreo cativa cu tine. Si in timp ce se indeparteaza te mai privesc odata. Si tu ramai. Sa astepti tramvaiul urmator. De bara caruia te agati strasnic devenind aproape elice in timp ce tramvaiul se misca. Si te tii bine. Ca pentru o singura zi fu de ajuns.

Si te urmareste vreo cateva zile ridicolul situatiei. Dimineata urmatoare constati cu stupefactie ca in statie se afla domnul acela de te a ajutat sa te ridici. Il filezi. Iti ridici gulerul. El se duce in fata. Tu te duci in spate. El se misca. Te misti si tu. Te joci de a soarecele si pisica. Urci in partea opusa lui. Si apoteotic, dupa ce ai prins loc pe scaun :) , auzi in dreptul tau doua cuvinte magice ce contin zambetul lumii intregi : buna dimineata!!!