"De cand ma stiu si am amintiri cu mine am dat fara sa cer ceva in schimb. Am dat ceea ce mi s-a cerut. Am dat ceea ce am crezut ca pot sa dau. Am oferit bucati din mine tuturor celor care au facut parte din viata mea. Mi-am dat sufletul pana la ultima lui suflare. Am respirat intens pana aproape de moarte. M-am dat vietii pe mine zambind pana la epuizare.
Si ieri ca si astazi as putea muri oricand pentru o idee, pentru un strop de lumina sau pentru iubire.
Scrisul asta este despre ce am primit in schimb...Vin momente in care privind in spate, sau privind aiurea  te intrebi ce ti s-a dat. Stiind cum ai ars tu...Cu bucurie, cu daruire si cu patima mereu...
Am ras pana la lacrimi ca sa pot primi lacrimi inapoi. Le port cu mine mereu. Am zburat pana dincolo de dincolo sa mi se arate ca zborul poate fi frant. Inca mai port aripile mele. Dar nu mai exista zbor. Am privit drept tot timpul ,iar la linia orizontului ma astepta nedreptul...
M-am nascut libera si-am fost obligata sa inchid ochii. Un timp. Suficient cat sa invat intunericul.
Am iubit ca o torta si de fiecare data m-am stins in plansul meu.
Si-acum zambesc, sperand ca va veni cineva intr-o zi, pana la final, sa-mi spuna ca viata mea a meritat traita. Ca toata durerea a fost un cantec, ca plansul meu a facut si a desfacut sensuri si ca eu insumi am fost un sens.Mi-a ramas asteptarea..."