Ma uit afara si vad cel mai frumos soare de l-am vazut vreodata. Ma uit in interiorul meu si vad nebunia lumii...
😊
😊
Ma uit de jur imprejur si vad ca fiecare lucru ii fix acolo unde e cea mai mare nevoie de el. Vad arhitectura perfecta a tot ce e viu..si mi vine sa cant, sa alerg si sa rad uluita de atata frumos.
Insa, cine sa vada?
Suntem mult prea agitati si prinsi in valtoarea unui fals cotidian, mancator de suflet, gaunos, sa mai fim in stare sa vedem frumosul. Cu partea de frumos pleci in ochi cand treci dincolo..Nu cu baaanii, nu cu lucruri, nu cu masini..Nici macar cu haina de pe tine. Pleci pe jos, umil, senin si fara nimic.
In schimb lasi in urma goana dupa lucruri, dupa bani, iar momentul ala iti anuleaza tot. Te obliga sa vezi cum ai trait degeaba. Fad. Fara sens. Lipsit de miracolul frumusetii ce ti a fost daruit gratis. Vei privi in spate cu o parere de rau cat o constelatie si in clipa din urma te va durea paroxistic faptul ca n ai stiut sa traiesti. Doar ai trecut pe aici...
In timpul asta lumea se intreaba de ce unii din noi se pot trezi cu senin in ochi dimineata, de ce unii din noi pot sa rada nebun...de ce...
Pentru ca nu alergam dupa nimic. Doar traim frumos. Si cand stii sa faci asta viata iti da cat iti trebuie. Nimic mai mult...
De aceea am scris. Sa va spun ca iubesc sa traiesc frumos. Si ca am numai cat imi trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu