Si-a fost. Si se apropie de final
unul din anii mei in care am ars cat intr-o viata. In care am simtit ca mor cu
fiecare gura de aer inspirat din cauza incarcaturii bizare si grele pe care a
adus-o cu sine. In care am simtit ca mor cu fiecare gand, cu fiecare bucurie si cu fiecare tristete scrise in ochi.
Cineva de undeva a vrut sa ma
pedepseasca exemplar si mi-a dat mai mult decat as fi putut duce. M-a facut sa
vad diamant in noroi iar cand m-am aplecat sa il iau nu era decat un ciob de
sticla in care se reflecta amar o raza de soare.
M-a facut sa vad frumosul acolo
unde el nu a existat niciodata. Mi-a intarit increderea in oameni si in acelasi
timp a distrus-o. Mi-a aratat ca se poate si altfel, insa mirificul altfel se
afla doar in mintea mea. Mi-a aratat adevarul departandu-ma de relativul
absolut al existentei mici si meschine pentru care luptam cu totii. Pana la
urma m-a calit si m-a pregatit pentru anii de mi-au mai ramas.
Ar putea sa para ciudat, dar
randurile astea le scriu cu o bucurie nedisimulata, privind trist in urma dar
cu speranta inainte. Cu speranta faptului ca a venit timpul in care capat un
sens dupa atatea framantari. Chiar de ii numai sensul meu.
Acelasi cineva mi-a pus pana in
mana obligandu-ma sa-mi astern viata pe hartie. Asa cum a fost. Fara exagerari.
Fara lamentari. Si fara ranchiuna. M-a dus in fata oglinzii sa privesc sinele
si sa-mi recunosc neajunsurile. Sa vad ca sunt plamadit om si supus acelorasi
greseli ancestrale. Sa inteleg ca nu pot avea totul. Sa renunt la a mai fi
diletanta si idealista. Sa-mi pot duce misiunea pana la capat.
Sa desenez o
viata ce-a cuprins de-a lungul ei alte vieti. Sa creionez fiecare existenta ce-a
traversat-o pe a mea cu acuratetea si intensitatea trairilor de care am fost in
stare. De care am fost in stare eu si cei pe care i-am intalnit si mi-au marcat
trecerea. Intr-un fel sau altul. Unii ma vor privi zambind, altii vor fi
nemultumiti, poate altii ma vor uri dupa ce vor avea curajul sa citeasca un
text cat o viata. In care se vor intalni din nou. Ei si adevarul meu.
In schimb, altii ma vor imbratisa
pentru iertarea pacatelor intunecate ce m-au aruncat in bezna unui intuneric
temporar. Plansul lor impletit cu plansul meu va sa fie un cantec senin
inchinat bucuriei de-a fi. Din jale
s-a-ntrupat Electra…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu