Inainte de a muri un rege, a murit un om. Un om de o modestie tulburatoare parca pe masura rangului sau . Un om si un rege fara de tara pentru care istoria va restabili la un moment dat adevarul. Adevar pe care noi nu-l cunoastem ci il putem intui sau ne putem lasa influentati de informatiile improbabile prezentate partinic de unii sau de altii. Un adevar pe care il detinem fiecare dintre noi la nivel de perceptie.
Odata cu omul a murit si regele. Acela ce ar fi putut schimba cursul istoriei daca i s-ar permis. Cuvintele sunt de prisos si n-ar reusi sa incapa in ele tacerea monarhului care n-a raspuns provocarilor timpului si oamenilor ce i-au minimalizat pentru putere meritele, dand dovada de intelepciune si ridicandu-se deasupra lor aproape angelic.
Odata cu regele, in tara mea a murit si ideea de regalitate. S-a stins ultimul bastion al posibilitatii de a ridica Romania din marasmul in care se zbate de zeci de ani.
Ce a ramas in urma sa nu cred ca este cazul sa discutam in aceste zile. Ce pot sa spun e ca urmasii unui om mare nu pot fi intotdeauna la fel de mari...
Macar odata mi-as dori sa dam dovada ca natiune de bun simt colectiv in fata acestei pierderi istorice si in egala masura firesti.
A trecut dincolo un om si un rege care a marcat destinul unei tari. Intr-un fel sau altul.
Drum lin,Majestate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu