Portocalele din prun

#viatameaeominune

Si cum eram eu copil asa, cand venea tata de la munca, pentru ca ati ghicit, numai atunci eram copil, venea cu traista de portocale. Sa nu ma intrebati de ce a decis tata ca imi plac portocalele. Si mi placeau,nah...Numai ca, vremuri tulburi, mama mi le dadea cu portia. Portocalele si eugeniile. Doamne ce imi infoia imaginatia. Unde le ascunde? De ce nu le gasesc. Doar stiu sa caut. Ca deh, talent de investigator de mica...Ma si nu le gaseam. Si e frustrant. Scenarii, alea, alea..

.Ma imaginam cum o filez pe mama. Cum stau dupa colt si zbaaang! ii ard una in stilul lui cichicean, si gasesc portocalele. Si eugeniile. Si le mananc pe toate ranjind... Doar ca, intotdeauna adormeam. Ca un detectiv obosit, praf...
Asa, si pentru ca mi era greu sa pricep ce si cum, si de ce naiba ascunde portocalele, si-mi da numai una, maxiiimmm 2 pe zi, am decis sa aflu. Si-l intreb pe tata ce viata mea sunt portocalele, de unde vin, si ce hram poarta. Si tata zice, din pom!!!! Adica alea de mi plac mie si le aduci tu acasa cresc intr un pom? Ihi, zice tata.

Pai si tu de ce naiba cari cu traista portocale si nu iei un pom?????
La asta n-am gasit raspunsul nici azi. Cand am incercat-o cu lămaiul. Am cumparat o gramada de pomisori de lamaie. Cu lamai in ei. Mici si frumosi. Mama, mama... Nu rezista nene nici unul. Nu stiu ce le fac. Cum zice un bun amic, ce sa ti fac soro, esti irezistibila, nah...Hai sicktir!

Bun, si ce sa vezi miracol. Dau de portocale la un moment dat. Pur si simplu. Nu sub conditie. Intamplator. Aiurea. Ca-ntr -un film sovietic. Deschid usa sobei, toamna fiind, sa mai arunc una alta, ca mi era lene sa duc gunoiul afara, si ce sa vezi miracol, karma... Soba full de portocale. Adica langa mine. La o juma de pas. Adica frustrant. Pe principiul mare bucurie, hăi, mananc vreo 5. Pe la a 6-a, deja simteam nevoia de o pauza.
Si mi trece ideea prin cap. Ca am comis-o si va trebui sa suport consecintele. Eugeniile nu le am gasit niciodata.

Si iau frumusel portocalele , ca nah mai erau destule, ma duc la prunul din curte, le fixez fain frumos printre crăci, si mi vad de treaba. Pentru ca stiam ce urmeaza. 
Dupa o vreme, zice mama cu autoritate castigata si dovedita: ia caldarea si du-te de aduna prunele de pe jos, daca vrei o portocala!

O daaaaa!!! Cum sa nuuu!!, visul vietii mele. Inutil sa va spun ca prunele, corcodusele, merele, caisele trebuiau adunate pentru tuica.
- Da mămica, zic. Haida si scutura pomu' ca io le adun. Si vine mama. Se repede la pom si mi-l ia la zgaltaiala. Si cad prune. Da mă, da incep sa cada si portocale!!!!! 

- Uite mama prunuuuuulll nostruuuu!!! Face mama portocaleeee!!! 
Dupa aceea a urmat ceea ce se numeste in ziua de azi trauma. Bullyng sau cum dreaq ii mai zice. Abuz fizic si emotional. Adica mai pe romaneste bataia. Ati perceput vreodata bataia de la mama ca pe un abuz? Neah, la mine era necesitate.

Si mi-a dat mama portocale sa ma satur. Cu batul de la matura. Cu batul de la franghia de rufe. Ma rog, ce i-a venit la indemana.....
Or, in viata mea o singura data prunul a facut portocale....